Discuții bizantine – Această expresie s-a născut dintr-o întimplare istorică. Pe la mijlocul secolului al XV-lea, împărăția Bizanțului era pe punctul de a fi complet înghițită de Semilună. Flamura lui Mahomed fusese deja înfiptă în periferiile orașului lui Constantin cel Mare (Constantinopole, pe atunci capitala Bizanțului), dar călugării își mai pierdeau încă vremea în dispute sterpe, dacă să se oficieze slujba în latinește sau în grecește, – și alte asemenea subiecte. De aici expresia „discuții bizantine”, adică discuții sterile pentru lucruri mărunte, certuri absurde, fără importanță, într-un moment cînd sînt în joc probleme vitale, de prim ordin. IST.